În fiecare an, în sâmbăta de dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, numită în popor „Moşii de iarnă", credincioşii fac milostenie pentru sufletele celor plecaţi în lumea veşniciei. Astfel, în toate bisericile se săvârşeşte Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru morţi. De asemenea, slujbe de pomenire se oficiază în această zi şi în cimitire, la mormintele celor dragi. Biserica a ales pentru pomenirea morţilor ziua de sâmbătă, întrucât aceasta este ziua în care Hristos a sălăşluit în mormânt şi, după învăţătura Bisericii noastre, S-a pogorât la iad ca să vestească, celor ţinuţi în legăturile morţii de mult timp, izbăvirea lor prin moartea şi Învierea Sa. Această sâmbătă a morţilor se numeşte „Moşi", pentru că acum se pomenesc moşii şi strămoşii noştri.
Sâmbăta Moşilor de iarnă face parte din zilele cu slujbe speciale, în care sunt pomeniţi cei plecaţi dintre noi, şi arată grija deosebită pe care creştinii o au faţă de cei care aşteaptă judecata lui Dumnezeu în lumea cealaltă, aşa cum cei vii aşteaptă judecata lui Dumnezeu aici, pe pământ. De aici şi aşezarea zilei de pomenire a celor morţi în sâmbăta premergătoare duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi din perioada Triodului.
Cuvântul „moşi" vine de la „strămoşi", şi se referă la toţi înaintaşii noştri trecuţi la cele veşnice. Termenul arată că în această zi trebuie să ne amintim de toţi înaintaşii noştri, părinţi, bunici, străbunici şi cei dinaintea lor, pe care nimeni nu-i mai pomeneşte. Acest termen ne duce cu gândul la toţi cei care au murit în Vechiul Testament, în speranţa mântuirii prin Mesia, dar şi la cei care au murit pe neaşteptate sau nepregătiţi prin spovedanie şi împărtăşanie, şi care aşteaptă de la noi rugăciuni, pentru iertarea lor. Ziua aceasta se mai numeşte „Sâmbăta sufletelor" şi are corespondent şi în Biserica Catolică, care face pomenirea generală a morţilor înainte de Crăciun. În alte Biserici Ortodoxe, cum ar fi în cea rusă, de exemplu, pomenirea aceasta de obşte se face în ziua Sfântului Dimitrie.
Pomenirea morţilor, la Moşi, semnifică faptul că întreaga Biserică nădăjduieşte că Hristos, Cel Care vine ca Judecător al celor vii şi al celor morţi, va face judecata Sa cu bunătate şi cu iubire de oameni. Biserica a ales pentru pomenirea morţilor ziua de sâmbătă, întrucât aceasta este ziua în care Hristos a sălăşluit în mormânt şi, după învăţătura Bisericii noastre, S-a pogorât la iad ca să vestească, celor ţinuţi în legăturile morţii de mult timp, izbăvirea lor prin moartea şi Învierea Sa. Sâmbăta este ziua în care Hristos s-a aflat în mormânt, dar nu a avut o şedere pasivă, ci una activă, de lucrare pentru cei adormiţi. Şederea Domnului nostru Iisus Hristos în mormânt, în ziua de sâmbătă, face din mormânt „un pat de odihnă şi o antecameră a veşniciei".
Unitatea dintre cei vii şi cei morţi
Pomenirea generală a morţilor se face în mod special, în câteva sâmbete de peste an, şi anume în sâmbăta de dinaintea duminicii lăsatului sec de carne pentru Postul Mare (Moşii de iarnă), în sâmbăta de dinaintea duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Moşii de vară) şi în prima sâmbătă din luna noiembrie (Moşii de toamnă). La Moşii de iarnă, s-a ales sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, pentru a arăta unitatea dintre cei vii şi cei morţi, exprimată prin aceeaşi nădejde, în învierea şi viaţa veşnică.
În ziua pomenirii Moşilor, credincioasele obişnuiesc să ofere pomană pentru sufletul celor plecaţi din lumea aceasta. Spre deosebire de alte zile de pomenire, de Moşi, femeile oferă oale cu mâncare. În unele zone ale ţării, de sufletul celui adormit se dă lapte cu orez în străchini de lut, iar în altele, tradiţionala colivă, sarmale, plăcinte şi piftie. Se păstrează însă regula de a oferi, împreună cu produsele, şi vasele în care sunt puse acestea.
Sursa: episcopiagiurgiului.ro
Comentarii